In fine, scopul a fost sa va amuz putin, sa va arat cum se schimba omul in timp si sa trageti concluzia ca trebuie sa va bucurati de viata.
Trec cu vederea micile "rautacisme", le merit (asta e, batranete haine grele, trece timpul si pubertatea ramane o amintire vaga).
O data cu varsta apar din ce in ce mai multe greutati, incep sa scartie genunchii, gasesti pe strada o mie de euro, te apleci sa o iei si "au taica, sciatica.."
Am luat o pauza in timp ce scriam si ma gandeam ce bucurii aveam cand eram copil, mingea de treiscinci, corcodusele verzi cu samburele inca neformat, maidanul si risca.
Acvariul - unul de 10 litri, ticsit cu guppy, carasi, gourami, scalari si tot ce se mai gasea prin piata. Plantele - le schimbam saptamanal, credeam ca asa e normal.
Cea mai smechera tehnologie - un "vibrator nemtesc frate!"
Cand am mai crescut, mergeam de nebun la ceva magazine de acvaristica (era unul la palatul telefoanelor, unul pe la izvor si parca unul pe covaci). Stateam, cascam ochii pana ma dadea nenea afara in suturi si imi dadeam seama ca ceva gresesc. Apoi mi-a picat in mana cartea "cresterea pestilor de acvariu" si mi-am dat seama ca nu era asa cum credeam eu. Asa ca mi-am facut un acvariu mai mare, am improvizat un filtru extern cum scria la Pravda - si mare mi-a fost dezamagirea ca nu a functionat.
Dar n-am renuntat niciodata la pasiune. Tineri sau batrani, grasi sau slabi, frumosi sau urati - astia suntem, niste nebuni pasionati de acvaristica.
Da, stiu, citit cap-coada acest topic nu are nici o logica, dar am zis sa ma prezint mai de doamne ajuta
Bat campii, ce sa fac
edit: Anca, pe vremea aia consoarta era o bombonica, abia deschidea gura. E.. s-o auzi acum pe moldoveanca mea cum toaca.. ai de capul meu
Multumesc, la fel si tie!